Sari la conținut

Costel Cașcaval

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Costel Cașcaval
Date personale
Născut (54 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Bacău, România[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Roluri importanteMitu Cafanu în Terminus paradis

Costel Cașcaval (n. , Bacău, România) este un actor român, cunoscut în special din filmul Terminus Paradis (1998) al lui Lucian Pintilie, unde interpretează rolul unui tânăr din perioada imediat postrevoluționară.

S-a născut în 23 februarie 1970[3] în Bacău, acesta mai având o soră.[4] Mama acestora a murit la un an după nașterea lui Costel, iar tatăl când viitorul actor avea 7 ani.[3] După decesul tatălui, cei doi copii au ajuns la două orfelinate separate[4] (Costel la Orfelinatul Târgu Ocna în 3 martie 1977,[3] locul unde fusese instituționalizat și Dan Verona[4]), din cauza unchiului dinspre mamă care a devenit tutore i-a alungat.[3] Alte rude nu s-au înțeles între ele, preferând să scape de responsabilitate, în opinia actorului.[3]

„Tata era persoană non grata în familie, iar în aceste răbufniri am nimerit noi, copiii.”[4]

Aceasta a comparat orfelinatul cu o „armată” sau un „combinat” datorită supraaglomerării instituției și a durității și strictății supraveghetorilor, care în opinia actorului, se datora faptului că aceștia aveau și jumătate de normă la Școala Specială de Muncă și Reeducare a Minorilor Târgu Ocna unde trebuiau să aibă o atitudine foarte severă, pe care nu o abandonau la orfelinat, unde existau cazuri de copii lipsiți de apărare.[3] A declarat că acele condiții l-au ajutat mai târziu să fie punctual, loial, să nu denunțe pe cineva și să se adapteze printre oameni.[3]

A urmat școala generală în afara instituției.[3]

A fost nevoit să mintă că are părinți pentru a nu fi abuzat de grupurile din orfelinat. La vârsta de 12 ani o familie din Galați a vrut să-l adopte, întrucât copilul de înainte, de aceeași vârstă, murise. Astfel a plecat din respectiva familie pentru că „nu era pe atunci împăcat cu moartea”.[3]

A declarat că și-a găsit la acea vreme refugiul în teatru, iar concursurile pe județ și țară aveau câștiguri ce constau în excursii, lucru care l-a motivat.[3]

În timpul verilor se reîntâlnea cu sora la Luncani, Bacău, satul natal al unui bunic al acestuia. După moartea acestuia a împărțit dreptul de proprietate asupra casei cu doi unchi care au avut intenția să vândă, fiind descurajați de către el.[4]

Inițial a dorit să devină marinar și a început să se pregătească pentru liceul militar însă i s-a explicat, în perioada înainte de 1989, că nu l-ar fi primit deloc pentru că nu avea părinți.[3]

În anul 1988 a absolvit Liceul industrial Târgu Ocna.[3]

O profesoară de la ansamblul „Primăvara” al liceului de coregrafie din București l-a remarcat pe scena teatrului din orfelinat și a dorit să devină actor, iar la 17 ani a călătorit la București să vadă Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC). A fost inițial respins din institut din cauză că nu avea diplomă de „Cântarea României”, astfel că s-a întors la Bacău pentru a intra în contact cu secretarul de partid care elibera diplome, dar prin soția acestuia, care îi fusese profesoară de istorie, i s-a spus să nu se poate.[3]

A făcut armata la unitatea militară 01334 din Beiuș (Bihor) cu regim de batalion disciplinar, deoarece la Bacău nu mai erau locuri. A declarat ulterior că nu știa că era o unitate cu un astfel de regim pentru cadrele Armatei Române, din rândurile mai ales ale infractorilor și că abia după 6 luni petrecute acolo a aflat că, potrivit legii, orfanii sunt exceptați de serviciul militar.[3] În respectiva unitate fusese ales să facă parte din trupa de teatru.[4][3]

În 14 decembrie 1989 acesta era în Timișoara cu gândul de a fugi din țară, însă în ziua următoare s-a întors la București.[3]

A fost admis în anul 1991 cu nota 10 la Academia de Teatru și Film, în urma acceptului comisiei formate din Sanda ManuȘtefan Radof și Vali Sitaru. A declarat că a fost prima nota maximă în ultimii aproximativ 20 de ani, după admiterea lui Horațiu Mălăele.[3] A urmat instituția între 1992 și 1996,[3] la clasa profesorilor Florin Zamfirescu și Doru Ana.[4]

În perioada filmărilor și a producției filmului Terminus Paradis în regia lui Lucian Pintilie, unde fusese ales ca actor, a fost invitat la emisiunea de la TVR 1 „Planeta Cinema” cu gazda Eugenia Vodă, contrar vârstei medii a invitaților de până atunci.[3]

Cu ocazia unor filmări a vizitat orfelinatul din Târgu Ocna și încă o dată cu o altă ocazie.[4]

Între 2004 și 2012 a fost angajat al Teatrului Bulandra din București, unde a jucat în mai multe piese de teatru.[3]

În filmografie, a colaborat cu regizorii români Lucian Pintilie, Nae Caranfil, Radu Gabrea și Cristian Mungiu și străini (Michael Haneke).[3]

În 2012 acesta locuia în Frumușani, Călărași și a fost numit cetățean de onoare al comunei Mărgineni, Bacău, de care aparține satul Luncani.[4]

  1. ^ Costel Caşcaval 
  2. ^ Costel Cascaval 
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v Laurențiu Ungureanu, Anca Vancu (). „INTERVIU Costel Cașcaval, actor: „M-am refugiat în teatru ca să scap de corvezile din orfelinat". Adevărul. Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f g h i Pocovnicu, Radu (). „Costel Cașcaval: lungul drum către casă”. Ziarul Flacăra. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri